N-am mai scris. N-am mai putut, nu a fost timp, chef, energie, bla.
Sunt la poalele Parâgului de o săptămână. Pffff las diacriticele pe alta data mi-i tare frustrant cu tastatura asta. Si cum n-am scris de mult, ma frustreaza maxim sa le tot caut la fiecare cuvant. Imi opresc sirul vorbelor. Care oricum au sir precar.
Primavara la munte e o colectie de anotimpuri, uneori fiecare zi cu anotimpul ei, alteori fiecare ora. Ba e prea cald, ba e prea frig, ninge, e soare, apare curcubeu pe cer senin, strazile acum sunt inundate de apa si peste cateva ore nici nu se vede ca a plouat. Pentru omul cu asteptari de cum ar trebui sa fie primavara… pffff. Pentru mine, care duc dorul muntelui cu lunile nu e chiar asa.
Incerc de mult si chiar reusesc ( acum mai ) bine sa ma bucur de orice fel de vreme. Mai ales ca e o constanta indiferent de timp, ce imi face atmosfera tonica. Culoarea verde la munte are ceva aparte, fresh, un verde in toate nuantele, de la aproape galben al mestecenilor abia infrunziti, la verde intes de iarba matasoasa si la verde negru de brad. De ce acum mai. Pentru ca sunt cu domnita. Si vreau sa o invat ca o ploaie, o zi ploioasa, niste balti, multi nori si grade putine nu sunt catastrofe in viata cuiva.
Asa ca ne echipam cum se cade si pornim sa exploram. Si natura ne rasplateste cu curcubeu de culori, cu stropi veseli ce sar sub topaiala noastra in balti, cu jocuri inventate ad-hoc din bete, pietre si balti, cu frunze verzi umede, cu flori cu culori mai aprinse sub ploaie, cu vrabii ude, zgribulite si gurese.
Azi in parc ne-a prins din nou o rupere de nori. Am asteptat o vreme in foisor, la adapost , sa se mai potoleasca. Apoi am pornit vesele spre casa, mai gurese ca vrabiile, mai ude ca ploaia. Radeam amandoua in hohote si saream in toate, multele balti din drum. Si pentru ca doar ea avea unbreluta a intrat sub apa ce curgea cu viteza de cascada de sub o streasina si a stat o vreme curajoasa, vesela , bucuroasa, uimita sa asculte si sa priveasca ropotul apei deasupra ei, picaturile ce ricosau in unbreluta.
De ce sa nu radem si sa topaim, de ce sa nu o invat ca ploaia e minunata. Vreau sa cred ca mare fiind, cand o va prinde ploaia, va sari in balti si isi va aminti o zi ca asta. Si va rade zglobiu cu rasul ei de clopotei nazdravani. Si va sti ca si de te uda, nu e decat apa, nu e nimic ireparabil/ ireversibil.
Si poti alege intotdeauna sa treci prin ploaie razand cu gura pana la urechi
Colț de suflet 